Se afișează postările cu eticheta ploaie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ploaie. Afișați toate postările

duminică, 26 septembrie 2010

Despre ploi


Aproape o lună pe pământ străin. Nici ploaia nu mi-e cunoscută, e prea calmă şi puţin umedă. Nu are puterea să mă mişte nici dac-ar vrea. Rămân ternă c-o umbră de roşu. Mă săcâie-n schimb moliciune ei. Plată şi cenuşie, lipsită de candoare, dar şi de putere, n-o pot compara cu nimic. E sâcâitor pentru că-n mine e mereu loc de comparaţii. Visez că sunt departe unde şi umbra e mai a mea, dar mă bucur totodată că n-a fost decât un vis. Locul meu e acolo unde îmi sunt. Poate de asta nu-mi găsesc niciodată locul. Mâine va fi o altă dimineaţă în care-mi voi purta zâmbetul franţuzesc, larg, impersonal şi rece.
Mi-e atât de dor de-o-mbrăţişare... 

                          

duminică, 7 februarie 2010

DANS ÎN PLOAIE



« Lãsaţi ploaia sã mã îmbrãţişeze de la tâmple
pânã la glezne,
Iubiþţi mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimã vântul
în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.

De frânghiile ploii mã caţãr, mã leg, mã apuc
Sã fac legãtura-ntre voi şi-ntre stele.
ştiu, voi iubiţi pãrul meu grav şi nãuc,
Vouã vã plac flãcãrile tâmplelor mele

Priviţi pânã o sã vi se atingã privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucãuşe -
Ochii mei n-au cãtat niciodatã-n pãmânt,
Gleznele mele n-au purtat niciodatã cãtuşe!

Lãsaţi ploaia sã mã îmbrãţişeze şi destrame-mã vântul,
Iubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sãrutat niciodatã pãmântul,
Pãrul meu nu s-a zbãtut niciodatã-n noroi!”
                                                           Ana Blandiana

Combat sesiunea cu strigăte de libertate!