Aproape o lună pe pământ străin. Nici ploaia nu mi-e cunoscută, e prea calmă şi puţin umedă. Nu are puterea să mă mişte nici dac-ar vrea. Rămân ternă c-o umbră de roşu. Mă săcâie-n schimb moliciune ei. Plată şi cenuşie, lipsită de candoare, dar şi de putere, n-o pot compara cu nimic. E sâcâitor pentru că-n mine e mereu loc de comparaţii. Visez că sunt departe unde şi umbra e mai a mea, dar mă bucur totodată că n-a fost decât un vis. Locul meu e acolo unde îmi sunt. Poate de asta nu-mi găsesc niciodată locul. Mâine va fi o altă dimineaţă în care-mi voi purta zâmbetul franţuzesc, larg, impersonal şi rece.
Se afișează postările cu eticheta ploaie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ploaie. Afișați toate postările
duminică, 26 septembrie 2010
duminică, 7 februarie 2010
DANS ÎN PLOAIE
« Lãsaţi ploaia sã mã îmbrãţişeze de la tâmple
pânã la glezne,
Iubiþţi mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimã vântul
în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mã caţãr, mã leg, mã apuc
Sã fac legãtura-ntre voi şi-ntre stele.
ştiu, voi iubiţi pãrul meu grav şi nãuc,
Vouã vã plac flãcãrile tâmplelor mele
Priviţi pânã o sã vi se atingã privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucãuşe -
Ochii mei n-au cãtat niciodatã-n pãmânt,
Gleznele mele n-au purtat niciodatã cãtuşe!
Lãsaţi ploaia sã mã îmbrãţişeze şi destrame-mã vântul,
Iubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sãrutat niciodatã pãmântul,
Pãrul meu nu s-a zbãtut niciodatã-n noroi!”
Ana Blandiana
Combat sesiunea cu strigăte de libertate!
Etichete:
Ana Blandiana,
Libertate,
ploaie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)