« Lãsaţi ploaia sã mã îmbrãţişeze de la tâmple
pânã la glezne,
Iubiþţi mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimã vântul
în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mã caţãr, mã leg, mã apuc
Sã fac legãtura-ntre voi şi-ntre stele.
ştiu, voi iubiţi pãrul meu grav şi nãuc,
Vouã vã plac flãcãrile tâmplelor mele
Priviţi pânã o sã vi se atingã privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucãuşe -
Ochii mei n-au cãtat niciodatã-n pãmânt,
Gleznele mele n-au purtat niciodatã cãtuşe!
Lãsaţi ploaia sã mã îmbrãţişeze şi destrame-mã vântul,
Iubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sãrutat niciodatã pãmântul,
Pãrul meu nu s-a zbãtut niciodatã-n noroi!”
Ana Blandiana
Combat sesiunea cu strigăte de libertate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu