Pe atunci...

O folosesc drept semn de carte. E o adunătură de puncte ce formează cuvinte, propoziţii şi fraze. Au puterea de a-mi trezi plânsul, mai ales la sfârşit, când îmi spui că sunt frumoasă. Nu că aş aprecia astfel de cuvinte, dar spuse de tine, atât de rar şi de intens, capătă o notă de transcendenţă, pe care alţii nu o ating. Sunt spuse aşa, fără să te aştepţi,în cea mai banală conversaţie. De asta nu te pot privi în ochi. Mă ucide profunzimea banalităţii. În colţ, are o pată de cerneală. Poate e din vremea „celeilalte”, din timpul „celuilalt” stilou. O fi fost o epocă de aur, că prea-i glorifici ochii negri, rochia neagră...

N-a fost nici ea ce-a trebuit să fie: soţia lui Cézanne. Muză, confidentă, amantă, altar. A fost doar muza ta...pentru o vreme, aşa cum eu n-am fost.

Păstrez ceva ce-ţi place, doar aşa, de dorul rochii negre, pierdută-n vântul născut din zece părţi. Îţi aminteşti? Eşarfa mov . Seamănă cu gândul tău ce pictează crepusculi dimineaţa.  Ţi-e mai familiară decât gâtul alb, nesuferit de alb, presărat de vinişoare străvezii ce nu-ţi dădeam voie să-l atingi. Îndrăznesc să ghicesc că ţi-e mai familiară chiar decât o strângere de mână. Ar fi fost de neiertat să-ţi las în palmă toţi fiorii.

Povesteşte-mi cum va lua uitarea forma lipsită de mine, cum îţi vei îneca vorbele în pahare dezintegrate şi feţe conturate de timp. Te las să-ţi imaginezi cum voi fi peste 10 ani doar dacă ai un scenariu optimist. Vreau neaparat să port rochia aceea cu talie înaltă pe care acum nu mi-o permit, dar care-mi transmite prin aburii vitrinei:”asta vei fi tu”.  Atunci mă vei recunoaşte doar după zâmbet şi după statură. Vom fi împliniţi dacă nu ne vom agăţa în goana după fericire. Vom fi tot noi, mai umiliţi şi poate mai umili.

Pe atunci...

Asculta mai multe audio Muzica