joi, 1 aprilie 2010

O altă dimineaţă

Vorba vine dimineaţă, că este iaraşi ora 12. Dar dimineţile cele mai fericite sunt cele în care dorm mult şi cele în care mă mângâie cineva pe creştet şi-mi surâde. Ce e ciudat la dimineţile astea prelungite este faptul că-mi vorbeşte oglinda şi-mi spune ce aş fi făcut dacă. De exemplu azi îmi povestea ce aş fi făcut dacă aş fi ştiut germană (ăsta e un vis secret de când am tangenţe cu Sibiul). După câţva paşi ajung în bucătărie şi-mi pregătesc cafeaua care vorbeşte despre lume. Ce ar fi mai bine să vizitez? Europa sau Asia? Aş vrea să văd Europa, să-mi beau cafeaua cu croissant în Paris şi ceaiul la Londra. Asia să mă mai aştepte.



Azi m-a enervat ciocolata amăruie cu mentă care nu se mai înţelege cu cafeaua. Îmi recomandă Elveţia, să degust mai multe surate de-ale ei. Cică numai atunci voi afla "ce-i ciocolata". Mă miră faptul că recunoaşte superioritatea uneia din acelaşi neam. N-o fi nici ea româncă.

Nu aşteptam sărbătorile astea atât de repede. Acum lenea de dimineaţă prinde rezonanţă. Nu mai e numai a mea. E a întregii lumi. Şi era atât de frumos să încetineşti când alţii oboseau...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu