Vorba vine dimineaţă, că este iaraşi ora 12. Dar dimineţile cele mai fericite sunt cele în care dorm mult şi cele în care mă mângâie cineva pe creştet şi-mi surâde. Ce e ciudat la dimineţile astea prelungite este faptul că-mi vorbeşte oglinda şi-mi spune ce aş fi făcut dacă. De exemplu azi îmi povestea ce aş fi făcut dacă aş fi ştiut germană (ăsta e un vis secret de când am tangenţe cu Sibiul). După câţva paşi ajung în bucătărie şi-mi pregătesc cafeaua care vorbeşte despre lume. Ce ar fi mai bine să vizitez? Europa sau Asia? Aş vrea să văd Europa, să-mi beau cafeaua cu croissant în Paris şi ceaiul la Londra. Asia să mă mai aştepte.
Azi m-a enervat ciocolata amăruie cu mentă care nu se mai înţelege cu cafeaua. Îmi recomandă Elveţia, să degust mai multe surate de-ale ei. Cică numai atunci voi afla "ce-i ciocolata". Mă miră faptul că recunoaşte superioritatea uneia din acelaşi neam. N-o fi nici ea româncă.
Nu aşteptam sărbătorile astea atât de repede. Acum lenea de dimineaţă prinde rezonanţă. Nu mai e numai a mea. E a întregii lumi. Şi era atât de frumos să încetineşti când alţii oboseau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu