"Un melc înainta trudnic prin iarbă, tatonând precaut cu cele două rânduri de antene mari şi neliniştite centimetrii de aer din faţă. Totuşi, când i-am întins un beţişor mai solid s-a căţărat pe el fără să se întrebe dacă nu-i o cursă. Se grăbea deodată, cu cochilia atârnându-i într-o parte sau într-alta ca o scufie de beţiv, iar când am lăsat vreascul din mână, părăsindu-l, nemaijucându-mă cu viaţa lui, s-a arătat deodată dezamăgit şi parcă mirat că lumea nu e aşa de solidă pe cum credea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu