Prima oară la o slujbă în Franţa. E plăcut să vezi atâta diversitate. Îţi dă impresia că poate îţi vei găsi şi tu locul, în ciuda faptului că… Totul se derulează după un anumit program şi asta mă linişteşte. Pot să mă concentrez, să-mi simt lacrimile şi frigul din picioare. La un moment dat oamenii işi dau mâinile unul celuilalt. Am înţeles că astfel rugăciunile vor fi mai puternice. Bătrânul din colţul din stânga se apropie spre a-mi oferi mâna. Albă, cutată de timp, dar caldă spre deosebire de a mea. Îmi murmură cu zâmbetul pe buze : « Amen «. Răspund cu un zâmbet. Ar trebui să avem toţi cui să ne-ncredinţăm mâna, chiar dacă e vorba de-un necunoscut căreia-i oferi zâmbetul în schimbul singurătăţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu