Noroaiele de dor
Se nãruiesc.
Se aprind fãclii de ger,
Te cuprind cu rece de iarnã,
Te frâng în palme îngheţate de gând, dar şi de frig...

Te « ghicesc » aşa cum mã cunosc,
Te-nţeleg aşa cum mi-ar fi greu sã mã-nţeleg.
Te închid într-o « lunã de iarnã »
Încremenitã de nou şi de vechi.
Te amorţesc cu un cuvânt, douã
Apoi pornesc spre nimicire
Cu tine îngheţat în gând.