"În viaţa fiecăruia se întâmpla ca, dintr-o dată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vene".
Nina Berberova
Nu aştept aceea zi decât să-i spun flegmatic că nu mai am nevoie de ea, că mi-am găsit fericirea fără a aştepta la porţi mereu întredeschise care se îmbracă în râncezeala unui "poate". Aştept să-mi spui că-ţi sunt duminică(ziua unei dimineţi morocănoase), iar tu-mi eşti vineri, ziua aia când îmi revin din alergat. Doar spune-mi că-ţi sunt duminică şi-am să m-opresc din alergat la jumătatea drumului...am să-mi desenez o lume între lumi şi nu-mi voi mai "murmura revolta". Zise ea, o "trestie revoltată".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu