Imaginaţi-vã o pãdure deasã, copaci înalţi a cãror vârfuri nu pot fi vãzute decât atunci când se înclinã sã facã podul, obligaţi fiind de vânt. V-aş descrie vântul acesta care obligã pânã şi pãdurea sã acţioneze în detrimentul voinţei sale, dar ar trebui sã-l simţiţi pentru a mã crede. Vã spun doar atât: “e nesuferit rãu, cãci mã imobilizeazã pe mine şi pe alţi copiii în spaţiul acesta închis care ne obsedeazã şi care ne vindecã totodatã”.
Lângã pãdure zace un teren de tenis. În fiecare dimineaţã la ora 7 se întrec în mãiestrie un domn cu pãrul cãrunt şi un tânãr care cu greu îi face faţã celui dintâi. Din pãcate la o orã atât de matinalã nu-i pot urmãri, dar am pauzã de la 2 la 3, timp în care ies în curte şi fac schimb(în gând) de locuri cu cel mai tânãr. De-abia acum vãd efortul pe faţa cutatã de un roşu pal a bãtrânelului. Parcã viaţa lui ar depinde de fiecare loviturã de paletã. Cred cã atunci am fãcut cunoştinţã cu pasiunea care m-a mai urmãrit şi pe mine din când în când. Sau poate era totuşi voinţã ? Dar cred cã merg mânã în mânã, motiv pentru care n-am sã desluşesc secretul domnului în vârstã.
Ştiţi de ce era pãmântul ãla atât de roşiatic ? Pentru cã nimeni nu curãţa frunzele. Le lãsau sã se umezeascã, sã prindã un contur zimţat, sã se batã între ele pentru supermaţie...Din câte am auzit povestindu-se, erau douã tabere rivale : « frunzele roşii » şi « frunzele galbene ». Pânã la urmã s-au deşteptat şi şi-au împãrţit teritoriul frãţeşte, iar locul în care mi-am petrecut eu copilãria era numit « Împãrãţia frunzelor roşii ».
Îmi amintesc de o » ea », nici mãcar numele nu i-l mai ştiu. Avea o siluetã indecisã în memoria mea de-acum, dar mai mult ca sigur o vedeam atunci frumoasã. Nu-şi putea mişca picioarele, dar îşi crea o lume a ei cu mâinile. În lumea ei putea sã zboare, sã imagineze un echilibru perfect, putea sã aibã pãrul lung, scurt, sã fie înaltã (şi cred cã ar fi fost), sã fie frumoasã, mai frumoasã decât era…O invidiam cãci ea ştia cum sã scape de o lume nedoritã cu un singur creion şi o foaie. Eu am învãţat asta abia mai târziu, într-un alt mod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu