Ochi nebuni de somn şi suflet avid de un „nu ştiu ce”. Mi-e silă de oglindă dimineaţa şi de visele de-azi noapte mi se face rău. Cu jazzul în ureche mă-nec în ciocolata amară şi cafeaua mult prea dulce. Mi-aş deschide pleopa încă o dată...şi încă o dată. M-aş pieptăna azi altfel decât ieri şi poate chiar aş încerca o haină nouă. Dar pentru ce? Sunt un nebun atipic, visez realităţi şi trăiesc vise. Şi-mi spun că nu va mai trece mult şi voi scăpa, mă voi găsi şi mă voi îmbrăţişa cu drag, ca la despărţire. Încerc ca până atunci să nu mă pierd în fum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu