duminică, 14 martie 2010

Late In the Night



După o  zi plictisită de atâta plictiseală,sunt uimită că mai găsesc ceva care mă face fericită. Sunt cele două perne. Una-mi consolează gândul şi cealaltă mersul. Oricum ar fi, se bat cap în cap noaptea aşa cum cele două „gândul şi mersul se bat cap în cap ziua”. Vi s-ar părea bizar dacă v-aş spune că perna îmi şopteşte ce să scriu? Cele mai bune metafore, comparaţii şi epitete sunt confidenţele târzii pe care le am cu „prietena mea”. Păcat că rămân nescrise. E prea egoistă. Asta i-o imput! Mă vrea doar a ei şi oricât de mult i-aş aloca din timpul meu, parcă nu e niciodată mulţumită. E şi ea „femeie” până la urmă. Mai are mult de învăţat până să fie înţeleaptă. Aşa suntem noi femeile, încăpăţânate.
Într-o cameră în care şoptesc patru perne celor patru gânduri, mă simt ca o sultană. Iar acum, în sărăcia gândului şi a scrisului, mă dedic ei, până dimineaţă.

2 comentarii:

  1. frumos ai scris Norisor...si cunosc foarte bine povestea cu perna...este cu adevarat o mare egoista :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce bine că nu-mi vorbeşte numai mie.Începusem să îmi fac probleme:))

    RăspundețiȘtergere